OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară.

OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară.

OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Popular) Oiță. Ciobănașii toți venea, Oișoarele-nșira. TEODORESCU, P. P. 474. – Pronunțat: o-i-.

oișoáră (pop.) (o-i-) s. f., g.-d. art. oișoárei; pl. oișoáre

oișoáră s. f. (sil. o-i-), g.-d. art. oișoárei; pl. oișoáre

OIȘOÁRĂ s. v. oiță.

oișoară s. v. OIȚĂ.