ÓHMIC, -Ă, ohmici, -ce, adj. Referitor la rezistența circuitelor electrice fără reactanțe inductive. [Pr.: omic] – Din fr. ohmique.

ÓHMIC, -Ă, ohmici, -ce, adj. Referitor la rezistența circuitelor electrice fără reactanțe inductive. [Pr.: omic] – Din fr. ohmique.

óhmic [oh pron. o] adj. m., pl. óhmici; f. óhmică, pl. óhmice

óhmic adj. m. (oh- pron. o-), pl. óhmici; f. sg. óhmică, pl. óhmice

ÓHMIC, -Ă adj. Referitor la ohm, exprimat în ohmi. [Pron. o-mic. / < fr. ohmique].

ÓHMIC [pr.: omic] ~că (~ci, ~ce) 1) Care este exprimat în ohmi. Rezistență ~că. 2) Care ține de rezistența circuitelor electrice. Legătură ~că. /<fr. ohmique