ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.