oglingioară definitie

11 definiții pentru oglingioară

OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară.
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară.
OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară.
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară.
OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară.
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglindă mică. Cea mai prețioasă mobilă era o mică oglinjoară dinaintea căreia își pieptăna părul. GANE, N. I 102. – Variante: (învechit) oglindioáră (NEGRUZZI, S. I 208), oglingioáră (BUJOR, S. 78, VLAHUȚĂ, O. A. 212) s. f.
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoáră s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
OGLINJOÁRĂ s. oglinduță.
oglíndă f., pl. zĭ (d. oglindesc saŭ vsl. *oglenda). Geam acoperit pe o parte cu staniŭ și care reflectează perfect imaginea obĭectelor: Colbert a favorizat în Francia fabricațiunea oglinzilor. Fig. Ceĭa ce reprezentă un lucru și ni-l pune par’că supt ochĭ: fața e oglinda sufletuluĭ. Adv. A străluci oglindă, a fi curat oglindă = ca oglinda. – În antichitate oglinzile se făceaŭ dintr’o placă de argint (orĭ și alt metal) lustruită. – Dim. -njoară (vest) și -ngĭoară (est). P. pl., cp. cu grindă, tindă, colindă.
OGLINJOA s. oglinduță.

oglingioară dex

Intrare: oglinjoară
oglinjoară substantiv feminin
  • silabisire: -glin-
oglingioară