oglắjă, oglăji, (oglăjd’e, oglavă), s.f. – (înv.) Curele de la îmblăciu; tuz, glaje. – Singular refăcut din oglăvi (< vsl. oglavǔ „căpăstru”), pronunțat pop. oglăji (Scriban); din sb. oglava (MDA).

oglắjă, oglăji, (oglăjd’e, oglavă), s.f. – Curele de la îmblăciu; tuz, glaje. – Din sb oglava (MDA).