Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ogiv─â

OG├ŹV─é, ogive, s. f. 1. Sistem de construc╚Ťie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersec╚Ťia a dou─â arce de cerc dispuse diagonal, care formeaz─â osatura unei bol╚Ťi sau a unei deschideri. 2. Partea anterioar─â a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, av├ónd form─â aerodinamic─â. ÔÇô Din fr. ogive.
OG├ŹV─é, ogive, s. f. 1. Sistem de construc╚Ťie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersec╚Ťia a dou─â arce de cerc dispuse diagonal, care formeaz─â osatura unei bol╚Ťi. 2. Partea anterioar─â a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, av├ónd form─â aerodinamic─â. ÔÇô Din fr. ogive.
OG├ŹV─é, ogive, s. f. 1. Element arhitectural caracteristic construc╚Ťiilor ├«n stil gotic, rezultat din ├«ntret─âierea a dou─â arcuri de cerc care se ├«nt├«lnesc pe verticala ridicat─â la egal─â distan╚Ť─â de centrele lor. Ast─âzi, pe culoare cu ogive s-au instalat calorifere. RALEA, O. 123. Opt mari fere╚Öti, ogive dantelate... R─âsp├«nd lumini. ALECSANDRI, P. III 263. ÔŚŐ Fig. Privesc apusul soarelui printre Ogive De trunchiuri negre de copaci. CAMIL PETRESCU, V. 115. 2. Partea anterioar─â a proiectilelor armelor de foc.
og├şv─â s. f., g.-d. art. og├şvei; pl. og├şve
og├şv─â s. f., g.-d. art. og├şvei; pl. og├şve
OG├ŹV─é s.f. 1. Element arhitectural (├«nt├ólnit mai ales la construc╚Ťiile ├«n stil gotic) format din intersec╚Ťia a dou─â arcuri de cerc care se ├«nt├ólnesc ├«n v├órful unei verticale ridicate la o distan╚Ť─â egal─â de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogiv─â (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].
OG├ŹV─é s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcad─â din dou─â arce de cerc care se intersecteaz─â sub un unghi ascu╚Ťit. 2. partea anterioar─â, ca o ogiv─â (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive)
OG├ŹV─é, ogive, s.f. Element arhitectural ╚Öi de construc╚Ťie caracteristic stilului gotic, format din intersec╚Ťia a dou─â arcuri dispuse diagonal ╚Öi constituind osatura unei bol╚Ťi.
OG├ŹV─é ~e f. 1) arhit. Arcad─â, caracteristic─â stilului gotic, constituit─â din dou─â arcuri de cerc, care, intersect├óndu-se, dau na╚Ötere unui v├órf de unghi ascu╚Ťit. 2) Parte anterioar─â, de form─â conic─â, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive
ogiv─â f. arcad─â format─â din dou─â arcuri ce se ├«ncruci╚Öeaz─â, form├ónd la v├órf un unghiu ascu╚Ťit: ogiva caracteriz─â arhitectura dela sec. XII-XVI.
*og├şv─â f., pl. e (fr. ogive, de origine nesigur─â). Arh. Arcad─â format─â din do┼ş─â arcur─ş care se unesc ├«ntrÔÇÖun ungh─ş la u╚Öile, ferestrele ╚Öi boltele care caracterizeaz─â arhitectura numit─â gotic─â.
OG├ŹV─é (< fr.) s. f. 1. Element arhitectural caracteristic stilului gotic, format prin intersec╚Ťia a dou─â arce dispuse diagonal, constituind osatura unei bol╚Ťi sau a unei deschideri. Folosit─â din sec. 11 la unele monumente romanice, a cunoscut o larg─â r─âsp├óndire ├«n arhitectura gotic─â, permi╚Ť├ónd degajarea zidurilor ╚Öi deschiderea unor largi ferestre. ├Än Rom├ónia, a fost utilizat─â prima oar─â la biserica m─ân─âstirii din C├ór╚Ťa (sec. 13). 2. Partea superioar─â a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, av├ónd form─â aerodinamic─â.

Ogiv─â dex online | sinonim

Ogiv─â definitie

Intrare: ogiv─â
ogiv─â substantiv feminin