OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic.

OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic.

OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -e, adj. (Rar) Ca ogarul, cu însușiri de ogar. Privesc din depărtare cum vine... un cal de soi ogarnic. ALECSANDRI, P. III 228.

ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice

ogárnic adj. m., pl. ogárnici; f. sg. ogárnică, pl. ogárnice

ogarnic a. ce ține de ogar: un cal de soiu ogarnic deprins a vâna ciute AL.

ogarátic și ogárnic, -ă adj. (d. ogar și suf. nic). Supțire ca ogaru: cal ogarnic.