OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

OGÎRJÍ, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.

!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă

ogârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogârjésc, imperf. 3 sg. ogârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogârjeáscă

OGÂRJÍ vb. v. slăbi.

ogîrjí (ogârjésc, ogârjít), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.

ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.

ogîrjésc, V. ocîrjesc.

ogîrji vb. v. SLĂBI.