OFTICÓS, -OÁSĂ, ofticoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ◊ Fig. Fără putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigós, -oásă adj.] – Oftică + suf. -os.

OFTIGÓS, -OÁSĂ adj. v. ofticos.

OFTICÓS, -OÁSĂ, ofticoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ◊ Fig. Fără putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigós, -oásă adj.] – Oftică + suf. -os.

OFTIGÓS, -OÁSĂ adj. v. ofticos.

OFTICÓS, -OÁSĂ, ofticoși, -oase, adj. (Popular; adesea substantivat) Bolnav de tuberculoză pulmonară; ftizie, atacat. Un doctor... se idtă la un chip de ofticos. MACEDONSKI, O. I 124. ◊ Fig. Fără putere, slab, pipernicit, prăpădit, anemic. Era fără îndoială becul cel mai ofticos care-a fost fabricat vreodată. C. PETRESCU, C. V. 41. Două rînduri de pini ofticoși. STĂNOIU, C. I. 74. – Variantă: oftigós, -oásă (CREANGĂ, A. 124, ALECSANDRI, T. I 313) adj.

OFTIGÓS, -OÁSĂ adj. v. ofticos.

ofticós (pop., fam.) adj. m., pl. ofticóși; f. ofticoásă, pl. ofticoáse

ofticós adj. m., pl. ofticóși; f. sg. ofticoásă, pl. ofticoáse

OFTICÓS adj., s. v. ftizic, tebecist, tuberculos.

OFTICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care suferă de oftică; cu oftică; tuberculos; ftizic. 2) Care este lipsit de energie și vigoare; molâu; molatic; mămăligos. /oftică + suf. ~os

ofticos a. și m. cel atins de oftică.

ofticós (vest) și -gós (est), -oásă adj. (d. oftică și oftigă). Ftizic, tuberculos pulmonar, atacat. – În Olt. osficos.

ofticos adj., s. v. FTIZIC. TEBECIST. TUBERCULOS.

ofticos, -oasă, ofticoși, -oase adj. 1. care se supără ușor 2. invidios, ranchiunos