OFTICÁ, oftíc,
vb. I.
1. Refl. (
Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din
oftică. ÓFTICĂ, oftici,
s. f. (
Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊
Expr. (
Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [
Var.:
óftigă s. f.] – Din
ngr. óhtikas. OFTICÁ, oftíc,
vb. I.
1. Refl. (
Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din
oftică. ÓFTICĂ, oftici,
s. f. (
Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊
Expr. (
Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [
Var.:
óftigă s. f.] – Din
ngr. óhtikas. OFTICÁ, oftíc,
vb. I. (Popular)
1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză.
2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. –
Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante:
ofticí (CARAGIALE, O. III 170),
oftigí (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89)
vb. IV.
ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă:
oftígă (HOGAȘ, M. N. 154)
s. f. OFTICÁ, oftíc,
vb. I.
1. Refl. (
Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză.
2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [
Prez. ind. și: (
înv.) oftichez. –
Var.:
ofticí, oftigí vb. IV] – Din
oftică. OFTICÍ vb. IV.
v. oftica. ofticá (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 3 oftícă
óftică (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. ófticii;
pl. óftici
ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici OFTICÁ vb. v. tuberculiza. ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză. óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. –
Mr.,
megl. oftică.
Ngr. ὄϰτιϰας,
cf. alb. ohtikë,
bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare
ngr.,
cf. φτιϰιόν. –
Der. oftica (
var. oftici, oftigi),
vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (
var. Mold. oftigos)
adj. (ftizic).
A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas ofticà v.
1. a face ofticos;
2. a căpăta oftica;
3. fig. a amărî foarte.
oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].
óftică (vest) și
óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V.
mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt.
ósfică. oftica vb. v. TUBERCULIZA. oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ. a avea oftică (pe cineva)
expr. a avea resentimente (față de cineva)
oftică, oftici
s. f. 1. supărare, necaz, enervare
2. invidie