OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

OFTICÁRE, ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

OFTICÁRE, ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: ofticí (CARAGIALE, O. III 170), oftigí (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.

OFTICÁRE s. f. Acțiunea de a (se) oftica.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.

ofticá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftícă

ofticáre (fam.) s. f., g.-d. art. ofticắrii; pl. ofticắri

ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă

ofticáre s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări

OFTICÁ vb. v. tuberculiza.

OFTICÁRE s. v. tuberculizare.

A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică

A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică

ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

oftica vb. v. TUBERCULIZA.

ofticare s. v. TUBERCULIZARE.