OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: ofticí (CARAGIALE, O. III 170), oftigí (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.

ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftígă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTICÁ, oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică.

OFTICÍ vb. IV. v. oftica.

ofticá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftícă

óftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

OFTICÁ vb. v. tuberculiza.

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

A OFTICÁ oftíc tranz. A face să se oftice. /Din oftică

A SE OFTICÁ mă oftíc intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

oftica vb. v. TUBERCULIZA.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie