OFIȚERÉSC, -EÁSCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.

OFIȚERÉSC, -EÁSCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.

OFIȚERÉSC, -EÁSCĂ, ofițerești, adj. De ofițer (1), (ca) al ofițerilor. Țin în grajd numai cai ofițerești. CAMILAR, N. II 456.

ofițerésc adj. m., f. ofițereáscă; pl. m. și f. ofițeréști

ofițerésc adj. m., f. ofițereáscă; pl. m. și f. ofițeréști

OFIȚERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de ofițeri; propriu ofițerilor. /ofițer + suf. ~esc

ofițeresc a. de ofițer.

*ofițerésc, -eáscă adj. (d. ofițer). De ofițer: cal ofițeresc. Pol ofițeresc (Fam.), pĭesa de 5 fr. înainte de 1916.