OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș.

OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș.

OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depreciativ) Diminutiv al lui ofițer. Fiică de arendaș, de negustoraș, de funcționăraș, de avocățel, de ofițeraș. CARAGIALE, O. II 31.

ofițeráș (fam.) s. m., pl. ofițeráși

ofițeráș s. m., pl. ofițeráși

ofițeraș, ofițerași s. m. (peior.) ofițer.