OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.

OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.

ofític (rar) adj. m., pl. ofítici; f. ofítică, pl. ofítice

ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice

OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține ofitului. ◊ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziția neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].

OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului1. ♦ structură ~ă = structură a rocilor prin poziția neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)

OFITÍC, -Ă (< fr.) adj. (Despre microstructura rocilor diabazice și doleritice) Care se caracterizează prin dispoziția neregulată a cristalelor prismatice de plagioclaz și prin prezența cristalelor mari de piroxen ce ocupă spațiile rămase libere.