ofiolatrie definitie

7 definiții pentru ofiolatrie

OFIOLATRÍE s. f. Adorare, cult al șerpilor (la unele popoare). [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtrie.
OFIOLATRÍE s. f. Adorare, cult al șerpilor (la unele popoare). [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtrie.
ofiolatríe (-fi-o-la-tri-) s. f., art. ofiolatría, g.-d. ofiolatríi, art. ofiolatríei
ofiolatríe s. f. (sil. -fi-o-, -tri-), art. ofiolatría, g.-d. ofiolatríi, art. ofiolatríei
OFIOLATRÍE s.f. Adorație, cult al șerpilor (la unele popoare). [Pron. -fi-o-, gen. -iei. / < fr. ophiolâtrie, cf. gr. ophis – șarpe, latreia – adorație].
OFIOLATRÍE s. f. cult al șarpelui sau al dragonului. (< fr. ophiolâtrie)
OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.

ofiolatrie dex

Intrare: ofiolatrie
ofiolatrie