ofilire definitie

2 intrări

29 definiții pentru ofilire

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.
OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.
OVILÍ vb. IV v. ofili.
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.
OFILÍRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili și rezultatul ei. – V. ofili.
OVILÍ vb. IV v. ofili.
OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovilí (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.
OFILÍRE s. f. Acțiunea de a (se) ofili și rezultatul ei. 1. Veștejire a unei plante (ca urmare a faptului că pierde mai multă apă decît absoarbe); pălire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a frăgezimii feței; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinereții; slăbire. În acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire. ODOBESCU, S. I 24.
OVILÍ vb. IV v. ofili.
ofilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 să ofileáscă
ofilíre s. f., g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri
ofilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofileáscă
ofilíre s. f., g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri
OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
OFILÍ vb. v. fana, trece.
OFILÍRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)
ofilí (ofilésc, ofilít), vb.1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.
A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti
A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti
ofilì v. 1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].
ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].
ofilésc (ob.), ofelésc (Serbia), ovilésc și ubilésc (nord) și ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V. ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V. milcuĭesc.
ovelésc și ovilésc, V. ofilesc.
ofili vb. v. FANA. TRECE.
OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)
OFILIRE. Subst. Ofilire, veștejire, pălire, îngălbenire; uscare, uscat. Adj. Ofilit, veșted, veștejit, pălit, îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), trecut, fanat, uscat, ars. Vb. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni, a (se) gălbeni (înv. și pop.), a se trece, a se fana, a se usca. V. galben.
OFILÍRE (< ofili) s. f. 1. Faptul de a se ofili; veștejire. ♦ Stare care apare la plante atunci când pierd, prin transpirație, mai multă apă decât reușesc să absoarbă din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supraîncălzirii. 2. (FITOPAT.) Simptom de boală la plantele atacate de unii agenți patogeni care se dezvoltă în vasele conducătoare (ex. o. castraveților, provocată de bacterie Erwinia tracheiphila).
ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.

ofilire dex

Intrare: ofili
ofili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ovili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ofilire
ofilire substantiv feminin