Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru ofilire

OFIL├Ź, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se ve╚Öteji, a p─âli; a se ├«ng─âlbeni. ÔŚŐ Tranz. Seceta ofile╚Öte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-╚Öi pierde culoarea, prospe╚Ťimea fe╚Ťei; a se fana, a se trece; a-╚Öi pierde puterea, vigoarea, a se vl─âgui. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) ovil├ş vb. IV] ÔÇô Din rus. ohiletÔÇÖ ÔÇ×a se piperniciÔÇŁ.
OFILIRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ofili.
OVIL├Ź vb. IV v. ofili.
OFIL├Ź, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se ve╚Öteji, a p─âli; a se ├«ng─âlbeni. ÔŚŐ Tranz. Seceta ofile╚Öte plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-╚Öi pierde culoarea, prospe╚Ťimea fe╚Ťei; a se fana, a se trece; a-╚Öi pierde puterea, vigoarea, a se vl─âgui. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) ovil├ş vb. IV] ÔÇô Din rus. ohiletÔÇÖ ÔÇ×a se piperniciÔÇŁ.
OFIL├ŹRE, ofiliri, s. f. Faptul de a (se) ofili ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ofili.
OVIL├Ź vb. IV v. ofili.
OFIL├Ź, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante ╚Öi p─âr╚Ťi ale lor) A se ve╚Öteji, a p─âli, a (se) trece; a se ├«ng─âlbeni. Transport─âm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofile╚Öte. GALAN, Z. R. 108. Prea a╚Ťi f─âcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflore╚Öte, Nici nu rode╚Öte ╚śi nici locul nu-i prie╚Öte, Ci mai mult se ofile╚Öte. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-╚Öi pierde culoarea, fr─âgezimea fe╚Ťei; a-╚Öi pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge ╚Öi fire de argint ├«i r─âs─âreau ├«n p─âr. SADOVEANU, O. I 272. ÔŚŐ Tranz. Numai cine-a p─âscut dorul ╚śtie cinÔÇÖ mi-a albit p─ârul ╚śi mi-a ofilit trup╚Öorul. TEODORESCU, P. P. 327. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi regional) ovil├ş (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.
OFIL├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ofili ╚Öi rezultatul ei. 1. Ve╚Ötejire a unei plante (ca urmare a faptului c─â pierde mai mult─â ap─â dec├«t absoarbe); p─âlire. 2. Fig. Pierdere a culorii, a fr─âgezimii fe╚Ťei; pierdere a vioiciunii, a vigorii tinere╚Ťii; sl─âbire. ├Än acele chipuri se vede ceva mai mult dec├«t ofilire. ODOBESCU, S. I 24.
OVIL├Ź vb. IV v. ofili.
ofil├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ofil├ęsc, imperf. 3 sg. ofile├í; conj. prez. 3 s─â ofile├ísc─â
ofil├şre s. f., g.-d. art. ofil├şrii; pl. ofil├şri
ofil├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ofil├ęsc, imperf. 3 sg. ofile├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ofile├ísc─â
ofil├şre s. f., g.-d. art. ofil├şrii; pl. ofil├şri
OFIL├Ź vb. a (se) ├«ng─âlbeni, a p─âli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) ve╚Öteji, (ast─âzi rar) a t├ónji, (pop.) a (se) g─âlbeni, (├«nv. ╚Öi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) p├óh─âvi, (prin Mold.) a (se) prob─âjeni, (prin Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ugili. (O plant─â care s-a ~.)
OFIL├Ź vb. v. fana, trece.
OFIL├ŹRE s. ├«ng─âlbenire, p─âlire, uscare, ve╚Ötejire, (pop.) g─âlbenire. (~ plantelor.)
ofil├ş (ofil├ęsc, ofil├şt), vb. ÔÇô 1. A se ve╚Öteji. ÔÇô 2. A sl─âbi, a se usca pe picioare. ÔÇô Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. v─Öliti, f─âr─â ├«ndoial─â ├«n forma *uv─Öliti, cf. sl. uv─Ön─ůti (Cihac, II, 235), uv─Ödati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu acela╚Öi sens.
A OFIL├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ofileasc─â. /<rus. ohil─Ľti
A SE OFIL├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga ╚Öi fr─âgezimea; a se ve╚Öteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospe╚Ťimea fizic─â; a se ve╚Öteji. /<rus. ohil─Ľti
ofil├Č v. 1. a (se) ├«ng─âlbini, a l├óngezi: de rumen─â ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovil├Č].
ovil├Č v. Mold. a ofili: ├«mp─âratul ovilit ╚Öi sarb─âd la fa╚Ť─â. [Rut. UVIALI─Č, ve╚Öted].
ofil├ęsc (ob.), ofel├ęsc (Serbia), ovil├ęsc ╚Öi ubil├ęsc (nord) ╚Öi ovel├ęsc, ovil├ęsc (vech─ş) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uv─ş├ínut─ş, a ofili; rut. uv─ş├íly─ş, ofilit. V. ugilit). Ve╚Ötezesc. ├Äng─âlbenesc, usuc. V. refl. M─â ve╚Ötezesc. M─â ├«ng─âlbenesc, m─â usuc: florile sÔÇÖa┼ş ofilit. Fig. A te ofili de ├«ntristare. Vech─ş. M─â descurajez. V. milcu─şesc.
ovel├ęsc ╚Öi ovil├ęsc, V. ofilesc.
ofili vb. v. FANA. TRECE.
OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
OFILIRE s. îngălbenire, pălire, uscare, veștejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)
OFILIRE. Subst. Ofilire, veștejire, pălire, îngălbenire; uscare, uscat. Adj. Ofilit, veșted, veștejit, pălit, îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), trecut, fanat, uscat, ars. Vb. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) păli, a (se) îngălbeni, a (se) gălbeni (înv. și pop.), a se trece, a se fana, a se usca. V. galben.
OFIL├ŹRE (< ofili) s. f. 1. Faptul de a se ofili; ve╚Ötejire. ÔÖŽ Stare care apare la plante atunci c├ónd pierd, prin transpira╚Ťie, mai mult─â ap─â dec├ót reu╚Öesc s─â absoarb─â din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supra├«nc─âlzirii. 2. (FITOPAT.) Simptom de boal─â la plantele atacate de unii agen╚Ťi patogeni care se dezvolt─â ├«n vasele conduc─âtoare (ex. o. castrave╚Ťilor, provocat─â de bacterie Erwinia tracheiphila).
ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.

Ofilire dex online | sinonim

Ofilire definitie

Intrare: ofili
ofili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ovili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ofilire
ofilire substantiv feminin