20 definiții pentru ofili
OFILÍ, ofilesc,
vb. IV.
Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊
Tranz. Seceta ofilește plantele.
2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [
Var.: (
înv. și
reg.)
ovilí vb. IV] – Din
rus. ohilet’ „a se pipernici”.
OFILÍ, ofilesc,
vb. IV.
Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊
Tranz. Seceta ofilește plantele.
2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [
Var.: (
înv. și
reg.)
ovilí vb. IV] – Din
rus. ohilet’ „a se pipernici”.
OFILÍ, ofilesc,
vb. IV.
Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174.
2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊
Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional)
ovilí (NEGRUZZI, S. I 275)
vb. IV.
ofilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ofilésc,
imperf. 3
sg. ofileá;
conj. prez. 3 să ofileáscă
ofilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofileáscă OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) OFILÍ vb. v. fana, trece. ofilí (ofilésc, ofilít), vb. –
1. A se veșteji. –
2. A slăbi, a se usca pe picioare. –
Var. (
Mold.) ovili, ugili.
Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti,
cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin),
rut. uvialii (Byhan 340),
rus. ochileti (Candrea), cu același sens.
A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti ofilì v.
1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.;
2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].
ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].
ofilésc (ob.),
ofelésc (Serbia),
ovilésc și
ubilésc (nord) și
ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V.
ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V.
milcuĭesc. ovelésc și
ovilésc, V.
ofilesc. ofili vb. v. FANA. TRECE. OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) ofili, ofilesc
v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.
Ofili dex online | sinonim
Ofili definitie
Intrare: ofili
ofili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ovili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a