oficleid definitie

9 definiții pentru oficleid

OFICLEÍD, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.
OFICLEÍD, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.
oficleíd (-fi-cle-) s. n., pl. oficleíde
oficleíd s. n. (sil. -cle-), pl. oficleíde
OFICLÉID s.n. Instrument de alamă care are în orchestră rolul de bas. [Pron. -cle-id. / < fr. ophicléide, cf. gr. ophis – șarpe, kleis – cheie].
OFICLEÍD [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr. ophicléide)
OFICLEÍD ~e n. (mai ales în trecut) Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de alamă, îndoit în formă de potcoavă, cu clape, care emite sunete grave. [Sil. -cle-] /<fr. ophicléide
oficleid (< fr. ophicléide; germ. Ophikleid), instrument aerofon metalic cu ambușură* și clape (3), inventat la începutul sec. 19 de Jean Asté (Paris). Instr. învechit astăzi, o. a fost construit în mărimi diferite: discant (denumit quinticlave) în si bemol, alto în mi bemol sau fa, bas în si bemol și contrabas (ophicléide monstre) în mi bemol sau fa. Tipul bas a fost utilizat de Wagner (Rienzi), F. Mendelssohn-Bartholdy (Visul unei nopți de vară) și de alți compozitori. O. a cedat locul trb. bas, fiind utilizat doar de câteva fanfare militare.
OFICLEÍD (< fr.; {s} ofi- + gr. kleid „cheie”) s. n. Instrument de suflat din alamă inventat în ajurul anului 1800, cu sonoritate aspră. Foarte la modă în timpul romantismului, a fost părăsit ulterior în favoarea contrafagotului și a saxofonului bariton.

oficleid dex

Intrare: oficleid
oficleid substantiv neutru
  • silabisire: -cle-