OFICIÓS, -OÁSĂ, oficioși, -oase, adj., s. n. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

OFICIÓS, -OÁSĂ, oficioși, -oase, adj., s. n. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

OFICIÓS, -OÁSĂ, oficioși, -oase, adj. (De obicei despre ziare, despre informații publicate etc.) Care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, fără a avea un titlu oficial. Știre oficioasă. Ziar oficios. ▭ [Izbutise] a da agenției noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171. ◊ (Substantivat) «Drapelul» e oficiosul guvernului. REBREANU, R. I 183. – Pronunțat: -ci-os.

oficiós1 (-ci-os) adj. m., pl. oficióși; f. oficioásă, pl. oficioáse

oficiós2 (-ci-os) s. n., pl. oficioáse

oficiós adj. m. (sil. -ci-os), pl. oficióși; f. sg. oficioásă, pl. oficioáse

oficiós s. n. (sil. -ci-os), pl. oficioáse

OFICIÓS, -OÁSĂ adj. Comunicat de oficialitate, de o autoritate, dar nu cu caracter oficial; care reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare. // s.n. Organ de presă care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără să fie organul său oficial. [Pron. -ci-os. / cf. lat. officiosus, fr. officieux, germ. offiziös].

OFICIÓS, -OÁSĂ adj., s. n. (organ de presă) care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără a fi însă oficial. (< fr. officieux, lat. officiosus)

OFICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (despre publicații) Care reprezintă poziția unui guvern, a unui partid sau a unei grupări politice, deși nu este legat oficialmente de acestea. [Sil. -ci-os] /<lat. officiosus, fr. officieux

oficios a. 1. gata de a face servicii; 2. care emană dintr’un izvor autorizat, dar n’are caracterul unui act public: comunicațiune oficioasă.

*oficiós, -oásă adj. (lat. officiosus, conform datoriiĭ). Serviabil, îndatoritor: om oficios. Care emană tot de la o autoritate orĭ un guvern, dar e maĭ puțin de cît oficial: ziar oficios. Adv. În mod oficios.