oficiant definitie

11 definiții pentru oficiant

OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.
OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.
OFICIÁNT1, -Ă, oficianți, -te, adj. (Rar) Care oficiază (mai ales slujba bisericească). Privind mai lung pe bătrinul mitropolit oficiant, mi. se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91.
OFICIÁNT 2, -Ă, oficianți, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.
oficiánt (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficiánți; adj. f., s. f. oficiántă, pl. oficiánte
oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánți; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte
OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].
OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)
OFICIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant
oficiant m. 1. cel ce oficiază la biserică; 2. funcționar: oficianții publici ai averilor Statului; 3. amploiat la poștă: oficiant de clasa I.
*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.

oficiant dex

Intrare: oficiant (adj.)
oficiant adjectiv
  • silabisire: -ci-ant
Intrare: oficiant (s.m.)
oficiant substantiv masculin
  • silabisire: -ci-ant