OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.

OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. A da sau a face să dobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialiser.

OFICIALIZÁ, oficializez, vb. I. Tranz. (Rar) A da sau a face să dobîndească un caracter oficial; a consfinți (prin lege).

oficializá (a ~) (-ci-a-) vb., ind. prez. 3 oficializeáză

oficializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. oficializéz, 3 sg. și pl. oficializeáză

OFICIALIZÁ vb. 1. v. instituționaliza. 2. v. legaliza.

OFICIALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a face (ceva) oficial. [Cf. fr. officialiser].

OFICIALIZÁ vb. tr. a da, a face să aibă un caracter oficial. (< fr. officialiser)

A OFICIALIZÁ ~éz tranz. rar A face să capete caracter oficial; a legaliza; a consimți. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialiser

OFICIALIZA vb. (JUR.) a consfinți, a legaliza. (Și-au ~ legătura lor prin căsătorie.)