Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru oficial

OFICI├üL, -─é, oficiali, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care eman─â de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezint─â o autoritate, un guvern, un stat. ÔŚŐ Monitorul oficial - periodic ├«n care se public─â de obicei acte normative. ÔÖŽ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administra╚Ťiei de stat; ├«n stilul, ├«n maniera actelor, a documentelor autorit─â╚Ťilor, ale statului. 2. Adj. Care se conformeaz─â legilor, regulilor, formalit─â╚Ťilor, tradi╚Ťiilor (unui stat); aprobat, convenit ├«ntre autorit─â╚Ťi. 3. Adj. Fig. De o polite╚Ťe rece, calculat─â; solemn, formal, stereotip. 4. S. m. Oficialitate (1). [Pr.: -ci-al] ÔÇô Din lat. officialis, fr. officiel.
OFICI├üL, -─é, oficiali, -e, adj. 1. Care eman─â de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezint─â o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic ├«n care se public─â legile, regulamentele, decretele etc. autorit─â╚Ťilor de stat. ÔÖŽ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administra╚Ťiei de stat; ├«n stilul, ├«n maniera actelor, a documentelor autorit─â╚Ťilor, ale statului. 2. Care se conformeaz─â legilor, regulilor, formalit─â╚Ťilor, tradi╚Ťiilor (unui stat); aprobat, convenit ├«ntre autorit─â╚Ťi. 3. Fig. De o polite╚Ťe rece, calculat─â; solemn, formal, stereotip. [Pr.: -ci-al] ÔÇô Din lat. officialis, fr. officiel.
OFICI├üL, -─é, oficiali, -e, adj. 1. Care reprezint─â o autoritate, un guvern, un stat; care eman─â de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; stabilit prin lege. Declara╚Ťie oficial─â. Ôľş Totul trebuie v├«ndut pe loc, la pre╚Ť oficial. De ce nu-╚Ťi faci datoria? GALAN, B. I 19. Convin ╚Öi eu c─â n-ai ├«ns─ârcin─âri oficiale. SADOVEANU, Z. C. 177. La el se centralizeaz─â toate ╚Ötirile acuma, cele oficiale, fire╚Öte. REBREANU, R. II 76. Buletinul (sau, ie╚Öit din uz, Monitorul ) oficial = publica╚Ťie (periodic─â) ├«n care se tip─âresc legile, regulamentele, decretele, deciziile etc. autorit─â╚Ťilor de stat. Propriu actelor guvernamentale, documentelor administra╚Ťiei de stat, folosit ├«n actele, ├«n documentele administra╚Ťiei de stat. Stil oficial. Terminologie oficial─â. Ôľş Cum ne-au p─âr─âsit limba latin─â oficial─â cu stingerea romanilor, asemine ╚Öi limba slavon─â ne las─â cu ├«nfiin╚Ťarea staturilor rom├«ne. RUSSO, S. 71. 2. Care se conformeaz─â regulilor, formalit─â╚Ťilor, tradi╚Ťiilor; care are caracter legal; aprobat, convenit ├«ntre autorit─â╚Ťi. Sfe╚Ötania oficial─â trebuia s─â aib─â loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359. Mergem ├«n vizit─â oficial─â la guvernator. BART, S. M. 21. ÔŚŐ (Adverbial) Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debiteaz─â ├«n limbi str─âine. CARAGIALE, O. VII 33. 3. Fig. De o polite╚Ťe rece, calculat─â; formal, stereotip. Ton oficial ├«n conversa╚Ťie. Ôľş Bine, bine! Vocea devenise mai rece, mai oficial─â. GALAN, B. I 171. 2╚ś (Adverbial) S─ân─âtoas─â, mersi, r─âspunse ea politicos ╚Öi cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-al. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ofi╚Ťial, -─â (RUSSO, S. 95) adj.
!oficiál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. oficiáli; adj. f. oficiálă, pl. oficiále
oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále
OFICI├üL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialit─â╚Ťi. 3. adj. legal. (Pre╚Ťuri ~.)
Oficial Ôëá neoficial
OFICI├üL, -─é adj. 1. Care eman─â de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o ├«nalt─â autoritate. ÔŚŐ Buletinul oficial = periodic ├«n care se public─â legile, decretele etc. Marii Adun─âri Na╚Ťionale, hot─âr├órile guvernului etc. ÔÖŽ ├Än stilul, ├«n maniera actelor, a documentelor autorit─â╚Ťilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, st─âp├ónit; stereotip, formal. [Var. ofi╚Ťial, -─â adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].
OFICI├üL, -─é adj. 1. care eman─â de la guvern, de la o autoritate; publicat de o ├«nalt─â autoritate. ÔÖŽ buletinul ~ = periodic ├«n care se public─â acte normative. ÔŚŐ (despre limb─â) propriu actelor, documentelor autorit─â╚Ťilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, f─â╚Ťi╚Ö. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)
OFICI├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care provine de la administra╚Ťia sau de la autorit─â╚Ťile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezmin╚Ťire ~─â. ╚śtiri ~e. Act ~. 2) Care reprezint─â administra╚Ťia statului; cu func╚Ťie administrativ─â. Persoan─â ~─â. 3) ╚Öi adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; ├«n maniera actelor de stat. Stil ~. 4) Care se face ├«n conformitate cu cerin╚Ťele de stat; organizat de autorit─â╚Ťile competente. Ceremonie ~─â. Vizit─â ~. 5) fig. (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care manifest─â gravitate ╚Öi r─âceal─â ├«n comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel
oficial a. 1. declarat în virtutea unei comisiuni exprese, de o autoritate recunoscută: scriere oficială, răspuns oficial; 2. care emană dela guvern: act oficial.
*ofici├íl, -─â adj. (lat. officialis, d. officium, func╚Ťiune). Care eman─â de la o autoritate, de la un guvern: r─âspuns, act, plic oficial. Monitoru oficial, ziaru oficial al guvernulu─ş. Subst. Persoan─â cu func╚Ťiune oficial─â. Adv. Din partea une─ş autorit─â╚Ť─ş, unu─ş guvern: a declara oficial.
OFICIAL adj. 1. c├«rmuitor, conduc─âtor, guvernamental. (Cercurile ~.) 2. legal. (Pre╚Ťuri ~.)
BULETINUL OFICIAL v. Monitorul Oficial al României.
MONITORUL OFICIAL, publica╚Ťie periodic─â guvernamental─â care cuprinde legi, decrete, acte normative, comunic─âri ╚Öi dispozi╚Ťii oficiale etc. Precursorul M.O. a fost ÔÇ×Buletin, gazet─â administrativ─âÔÇŁ, ap─ârut la Bucure╚Öti (8 dec. 1832). De-a lungul anilor, numele publica╚Ťiei a suferit mai multe modific─âri.
OFICIÁL, -Ă adj. (cf. fr. officiel, lat. officialis): în sintagmele limbă oficială și stil oficial (v.).

Oficial dex online | sinonim

Oficial definitie

Intrare: oficial
oficial adjectiv
  • silabisire: -ci-al