ofițerime definitie

6 definiții pentru ofițerime

OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor. îndrăznești să spui că ți-am cerut eu să fiu primit iară in cadrele ofițerimii? CAMIL PETRESCU, O. II 529.
ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii
ofițeríme s. f., g.-d. art. ofițerímii
OFIȚERÍME f. (colectiv de la ofițer) 1) Totalitate a ofițerilor; corp ofițeresc. 2) Mulțime de ofițeri. /ofițer + suf. ~ime

ofițerime dex

Intrare: ofițerime
ofițerime substantiv feminin