OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă.

OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă.

OFIȚEREÁSĂ, ofițeresc, s. f. (Familiar) Soție de ofițer (1). Ofițereasa era văduvă de colonel. PAS, Z. I 82.

ofițereásă (fam.) s. f., g.-d. art. ofițerései; pl. ofițerése

ofițereásă s. f., g.-d. art. ofițerései; pl. ofițerése