Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ofi╚Ťer

ex-ofi╚Ťer sm [At: C─éLINESCU, B. I. 377 / Pl: ~i / E: ex- + ofi╚Ťer] Fost ofi╚Ťer.
OFI╚Ü├ëR, ofi╚Ťeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent p├ón─â la general; persoan─â care poart─â unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor func╚Ťionari cu atribu╚Ťii sau cu ├«ns─ârcin─âri speciale; persoan─â av├ónd acest titlu. ÔŚŐ Ofi╚Ťer al st─ârii civile = persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu ├«ncheierea actelor de stare civil─â ╚Öi cu oficierea c─âs─âtoriei civile. 3. (Ie╚Öit din uz) Grad (mai mare dec├ót cel de cavaler) conferit prin anumite decora╚Ťii; persoan─â care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung ╚Öi sub╚Ťire, cu capul mare ╚Öi osos, cu carnea tare ╚Öi pu╚Ťin gustoas─â, care tr─âie╚Öte ├«n b─âl╚Ťile din Delta Dun─ârii (Cyprinus carpio oblongus). ÔÇô Din pol. oficer, rus. ofi╚Ťer, fr. officier.
╚śTAB, (1) ╚Ötaburi, s. n., (2, 3) ╚Ötabi, s. m. 1. S. n. (├Änv.) Stat-major. 2. S. m. (├Änv.) Ofi╚Ťer care f─âcea parte dintr-un ╚Ötab (1); p. ext. ofi╚Ťer superior. ÔŚŐ ╚śtab-ofi╚Ťer = ofi╚Ťer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoan─â de vaz─â pe plan social; ╚Öef, conduc─âtor. ÔÇô Din germ. Stab, rus. stab.
OFI╚Ü├ëR, ofi╚Ťeri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent p├ón─â la general; persoan─â care poart─â unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor func╚Ťionari cu atribu╚Ťii sau cu ├«ns─ârcin─âri speciale; persoan─â av├ónd acest titlu. ÔŚŐ Ofi╚Ťer al st─ârii civile = persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu ├«ncheierea actelor de stare civil─â ╚Öi cu oficierea c─âs─âtoriei civile. 3. (Ie╚Öit din uz) Grad (mai mare dec├ót cel de cavaler) conferit prin anumite decora╚Ťii; persoan─â care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung ╚Öi sub╚Ťire, cu capul mare ╚Öi osos, cu carnea tare ╚Öi pu╚Ťin gustoas─â, care tr─âie╚Öte ├«n b─âl╚Ťile din Delta Dun─ârii (Cyprinus carpio oblongus). ÔÇô Din pol. oficer, rus. ofi╚Ťer, fr. officier.
╚śTAB (1) ╚Ötaburi, s. n., (2, 3) ╚Ötabi, s. m. 1. S. n. (├Änv.) Stat-major. 2. S. m. (├Änv.) Ofi╚Ťer care f─âcea parte dintr-un ╚Ötab (1); p. ext. ofi╚Ťer superior. ÔŚŐ ╚śtab-ofi╚Ťer = ofi╚Ťer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoan─â de vaz─â pe plan social; ╚Öef, conduc─âtor. ÔÇô Din germ. Stab, rus. ┼ítab.
OFI╚Ü├ëR, ofi╚Ťeri, s. m. 1. Rang ├«n ierarhia militar─â, merg├«nd de la sublocotenent p├«n─â la colonel inclusiv; persoan─â av├«nd ├«n ierarhia militar─â unul dintre gradele de la sublocotenent la colonel (├«n Vorbirea obi╚Önuit─â, de la sublocotenent la general). Dac─â ofi╚Ťerul secund nu e cu ochii ├«n patru peste tot, unde ajunge vasul? DUMITRIU, P. E. 70. La 1828, am avut ├«n gazd─â un ofi╚Ťer, de cazaci. ALECSANDRI, T. I 344. Boierii erau slujba╚Öii ╚Ť─ârii, adic─â ofi╚Ťerii ╚Öi capii puterii armate. B─éLCESCU, O. II 14. 2. Titlu dat unor func╚Ťionari cu atribu╚Ťii sau cu ├«ns─ârcin─âri speciale. Ofi╚Ťer de port. Ôľş S├«nt ofi╚Ťer de poli╚Ťie judiciar─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 172. ÔŚŐ Ofi╚Ťer al st─ârii civile delegat al sfatului popular (├«n trecut al prim─âriei) ├«ns─ârcinat cu ├«ncheierea actelor de stare civil─â ╚Öi cu oficierea c─âs─âtoriei civile. Birjarul ╚Öi un zugrav, Florian Cotuf, declarau moartea la ofi╚Ťerul st─ârii civile. C─éLINESCU, E. 41. 3. (Ie╚Öit din uz) Grad (mai mare dec├«t cel de cavaler) conferit de anumite decora╚Ťii.
╚śTAB, (1) ╚Ötaburi, s. n., ╚Öi (2) ╚Ötabi, s. m. 1. (Germanism ├«nvechit) Stat-major. Rugasem pe doctorul ╚Ötabului s─â-mi dea vrun leac. RUSSO, O. 49. ÔŚŐ Fig. Craiul sta ocolit d-o numeroas─â curte; Cerbii cu coarne lungi, ur╚Öii cu coade scurte Alc─âtuiau un ╚Ötab vrednic a fi privit. ALEXANDRESCU, P. 128. ÔÖŽ (Cu sens colectiv) Ofi╚Ťerii care alc─âtuiesc statul-major; p. ext. grup de ofi╚Ťeri superiori. Nu e de loc bucuros acum, c├«nd vede venind pe poteca de pietricele dinspre cancelarie, ╚Ötabul. CAMIL PETRESCU, O. I 245. ╚śtab-ofi╚Ťer = ofi╚Ťer de stat-major. Aceast─â comisie a venit ├«n adev─âr, compus─â fiind de un aghiotant domnesc german... ╚Öi de un ╚Ötab-ofi╚Ťer austriac. I. IONESCU, M. 29. 2. (Ast─âzi familiar) ╚śef, conduc─âtor.
ofi╚Ť├ęr s. m., pl. ofi╚Ť├ęri
╚Ötab-ofi╚Ť├ęr (├«nv.) s. m.[1], pl. ╚Ötab-ofi╚Ť├ęri
ofi╚Ťer s. m., pl. ofi╚Ť├ęri
╚Ötab-ofi╚Ť├ęr s. m., pl. ╚Ötab-ofi╚Ť├ęri
OFIȚÉR s. (MIL.) (înv. și reg.) tist, (rusism înv.) porucic, porușnic. (Un ~ de cavalerie.)
OFI╚ÜER s. m. grad militar de la sublocotenent p├ón─â la general. (< pol. oficer, rus. ofi╚Ťer, fr. officier, germ. Offizier)
ofi╚Ť├ęr (ofi╚Ť├ęri), s. m. ÔÇô Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier ╚Öi probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima dat─â la Axinte Uricariul (├«nainte de 1766). ÔÇô Der. ofi╚Ťeresc, adj. (de ofi╚Ťer); ofi╚Ťere╚Öte, adv. (ca ofi╚Ťerii); ofi╚Ťerime, s. f. (corp ofi╚Ťeresc); subofi╚Ťer, s. m. grad superior sergentului ╚Öi inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.
OFI╚Ü├ëR ~i m. (denumire generic─â) Militar din efectivul de comand─â al for╚Ťelor armate sau al poli╚Ťiei. /<pol. oficer, rus. ofi╚Ťer, fr. officier
ofi╚Ťer m. 1. militar care are o comand─â: ofi╚Ťeri superiori: maior, locotenent-colonel, colonel ╚Öi general; 2. titlu de demnitari: ofi╚Ťer al Coroanei Rom├óniei, al Stelei Rom├óniei; 3. varietate de crap, lung ╚Öi sub╚Ťire. [Rus. OFI╚ÜER┼Č = germ. OFFIZIER].
*ofi╚Ť├ęr m. (rus. oficer, germ. offizier, d. fr. officier, care e mlat. officiarius, d. lat. officium, func╚Ťiune). Militar de un grad superior subofi╚Ťerulu─ş: ofi╚Ťeri─ş armate─ş se ├«mpart ├«n: 1. inferior─ş (sublocotenen╚Ť─ş, locotenen╚Ť─ş ╚Öi c─âpitan─ş), 2. superior─ş (ma─şor─ş, locotenen╚Ť─ş-colonel─ş ╚Öi colonel─ş) ╚Öi 3. general─ş (general─ş de brigad─â, divizie, corp de armat─â, generalisim). Comandant de gardi╚Öt─ş: ofi╚Ťer de poli╚Ťie. Titlu de demnitar─ş, de posesor─ş a─ş unu─ş grad al une─ş decora╚Ťiun─ş sa┼ş ordin: ofi╚Ťer al Stele─ş Rom├ónii─ş. Ofi╚Ťer de justi╚Ťie, magistrat.
OFIȚER s. (MIL.) (înv. și reg.) tist, (rusism înv.) porucic, porușnic. (Un ~ de cavalerie.)
fem├ęie-ofi╚Ť├ęr s. f. Femeie care este ofi╚Ťer (de armat─â, poli╚Ťie, ├«n naviga╚Ťie) ÔŚŐ ÔÇ×[Carmen] este prima femeie ofi╚Ťer de port din Gala╚Ťi.ÔÇŁ Sc. 3 X 82 p. 2 (din femeie + ofi╚Ťer)
ofi╚Ť├ęr-pil├│t s. m. Pilot militar ÔŚŐ ÔÇ×Un purt─âtor de cuv├ónt militar american a declarat c─â un prim bilan╚Ť al exploziilor arat─â c─â 21 de ofi╚Ťeri-pilo╚Ťi americani [...] au fost uci╚Öi.ÔÇŁ Sc. 17 VI 65 p. 4 (din ofi╚Ťer + pilot)
OFI╚ÜER CU DIRIJAREA AVIA╚ÜIEI ╚śI INDICAREA OBIECTIVELOR ofi╚Ťer de avia╚Ťie trimis ├«n dispozitivul de lupt─â al unit─â╚Ťilor mecanizate din primul e╚Öalon, ├«nzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, ├«n scopul dirij─ârii avia╚Ťiei de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmeaz─â a fi nimicite, indic├óndu-le ╚Öi u╚Öur├ónd descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al sta╚Ťiei de radioloca╚Ťie, la dispozi╚Ťia ofi╚Ťerului, sau prin precedarea forma╚Ťiei de avioane de c─âtre un avion de cercetare, dirijat prin radioloca╚Ťie la obiectiv de ofi╚Ťerul cu dirijarea pe baza indica╚Ťiilor din h─âr╚Ťile de lucru ale statelor majore ale unit─â╚Ťilor mecanizate.
OFI╚ÜER DE LEG─éTUR─é DE AVIA╚ÜIE of╚Ťer de avia╚Ťie ata╚Öat unei unit─â╚Ťi mecanizate din primul e╚Öalon, pentru men╚Ťinerea cooper─ârii dintre avia╚Ťie ╚Öi trupele de uscat pe timpul desf─â╚Öur─ârii ac╚Ťiunilor, av├ónd urm─âtoarele sarcini: prezentarea posibilit─â╚Ťilor avia╚Ťiei de sprijin pentru nimicirea obiectivelor din f├ó╚Öia de ofensiv─â/defensiv─â a unit─â╚Ťii; propunerea obiectivelor ce urmeaz─â a fi nimicite de avia╚Ťie cu posibilitatea optim─â, precum ╚Öi timpul de interven╚Ťie sau de repetare a loviturilor; men╚Ťinerea permanent─â a leg─âturii cu e╚Öalonul superior ╚Öi unit─â╚Ťile de avia╚Ťie de sprijin, pentru a asigura oportunitatea cererilor de resurse, fiind dotat cu aparat de radio emisie-recep╚Ťie.
ofi╚Ťer, ofi╚Ťeri s. m. (pub.) func╚Ťionar.

Ofi╚Ťer dex online | sinonim

Ofi╚Ťer definitie

Intrare: ofi╚Ťer
ofi╚Ťer substantiv masculin
Intrare: ╚Ötab-ofi╚Ťer
╚Ötab-ofi╚Ťer admite vocativul substantiv masculin