ofertă definitie

2 intrări

17 definiții pentru ofertă

OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.
OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Cantitate dintr-un bun economic de consum sau dintr-un factor de producție, disponibilă pentru vânzare într-o anumită perioadă și la un anumit preț unitar. – Din it. offerta, germ. Offerte.
OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.
OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulație. – Din it. offerta, germ. Offerte.
OFÉRTĂ, oferte, s. f. 1. Propunere făcută de cineva care dorește să vîndă o marfă, să angajeze sau să se angajeze într-un serviciu, să obțină participarea cuiva la o acțiune, la o întreprindere etc.; p. ext. (concretizat) act, document în care se face o astfel de propunere. Grăbește, căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315. Încă nu se hotărîse cine să cînte doina haiducească... Mincu... se oferă el. Oferta e primită. CARAGIALE, O. III 17. 2. Totalitatea mărfurilor oferite la un moment dat pe piață. ◊ Cerere și ofertă (sau, rar, ofertă și cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea de a fi cumpărate. Munca. devenind în societatea noastră o marfă, ea depinde de starea pieții, de legea economică a ofertei și cererii, de concurență, și, dacă în piață va fi mai multă ofertă decît cerere, atunci marfa oferită... e cu desăvârșire depreciată. GHEREA, ST. CR. II 308.
ofertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 oferteáză
ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte
ofertá vb., ind. prez. 1 sg. ofertéz, 3 sg. și pl. oferteáză
ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte
Ofertă ≠ cerere
OFERTÁ vb. I. intr. A face o ofertă. [Et. incertă].
OFÉRTĂ s.f. 1. Propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisă prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite pe piață într-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].
OFERTÁ vb. intr. a face o ofertă. (< ofertă)
OFÉRTĂ s. f. 1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)
OFÉRTĂ ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acțiuni. 2) jur. Act prin care se legalizează o astfel de propunere. 3) Totalitate de mărfuri aflate la un moment dat în circulație. /<it. offerta, germ. Offerte
ofertă f. ceeace s’oferă.
*ofértă f., pl. e (it. offerta, oferire, ceĭa ce se oferă, subst. format din part. offerto, offerta, d. offrire, a oferi; fr. offerte și ob. offertoire, o parte din liturghia catolică cînd preutu îĭ oferă luĭ Dumnezeŭ pînea și vinu în ainte de a le sfinți). Acțiunea de a oferi. Ceĭa ce se oferă.

ofertă dex

Intrare: ofertă
ofertă substantiv feminin
Intrare: oferta
oferta verb grupa I conjugarea a II-a