Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ofensiv─â

OFENS├ŹV, -─é, ofensivi, -e, adj. Care atac─â sau cu care se atac─â; cu caracter de ofensiv─â; agresiv. ÔÇô Din fr. offensif.
OFENS├ŹV─é, ofensive, s. f. Form─â principal─â a ac╚Ťiunilor de lupt─â ale unei armate, prin care se urm─âre╚Öte distrugerea for╚Ťei inamicului ╚Öi anularea capacit─â╚Ťii sale operative. ÔÖŽ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac sus╚Ťinut al unei echipe ├«mpotriva echipei adverse; totalitatea juc─âtorilor care alc─âtuiesc linia de atac. ÔÖŽ Fig. Ac╚Ťiune puternic─â, concentrat─â, ├«ntreprins─â ├«n vederea ├«nfr├óngerii unei dificult─â╚Ťi, a lichid─ârii unei situa╚Ťii neconvenabile, a cuceririi unui nou obiectiv sau a unei noi victorii. ÔÇô Din fr. offensive, germ. Offensive.
OFENS├ŹV, -─é, ofensivi, -e, adj. Care atac─â sau cu care se atac─â; cu caracter de ofensiv─â; agresiv. ÔÇô Din fr. offensif.
OFENS├ŹV─é, ofensive, s. f. Form─â principal─â a ac╚Ťiunilor de lupt─â ale armatei, const├ónd ├«n luarea ini╚Ťiativei opera╚Ťiilor prin care se urm─âre╚Öte distrugerea for╚Ťei inamicului ╚Öi cucerirea terenului pe care ├«l ocup─â. ÔÖŽ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac sus╚Ťinut al unei echipe ├«mpotriva echipei adverse. ÔÖŽ Fig. Ac╚Ťiune puternic─â, concentrat─â, ├«ntreprins─â ├«n vederea ├«nfr├óngerii unei dificult─â╚Ťi, lichid─ârii unei situa╚Ťii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. ÔÇô Din fr. offensive, germ. Offensive.
OFENS├ŹV, -─é, ofensivi, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu defensiv) Care atac─â sau cu care se atac─â. Ac╚Ťiune ofensiv─â. Arme ofensive. ÔŚŐ (Adverbial) Era gata a sus╚Ťine, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei] sale. HASDEU, I. V. 145.
OFENS├ŹV─é, ofensive, s. f. (├Än opozi╚Ťie cu defensiv─â) Form─â principal─â de lupt─â a unor for╚Ťe armate care, cu sprijinul tuturor armelor ╚Öi prin surprindere, are ca scop nimicirea total─â sau capturarea inamicului. V. atac, asalt, ╚Öarj─â. Am g─âsit armata ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre 3 corpuri de armat─â pe frontier─â Ofensiva ├«n ╚Ť─ârile de jos a fost o grea ├«nfr├«ngere. CAMIL, PETRESCU, T. II 433. ÔÖŽ Fig. Ac╚Ťiune ├«ntreprins─â cu scopul de a ├«nfr├«nge o dificultate, de a lichida o situa╚Ťie nefavorabil─â, de a ├«nvinge pe du╚Ömani, pentru a ├«nf─âptui o nou─â stare de lucruri, pentru a cuceri un nou obiectiv etc. Popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma r─âzboiidui s├«nt ├«n primele r├«nduri ale_ ofensivei pentru pace. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 331. ├Äncrez─âtor peste m─âsur─â ├«n statornicia norocului lui, a pornit o ofensiv─â. GALAN, B. I 240. Acolo se str─âmutase b─ât─âlia cea mare a petrolului, cu repezi ofensive ╚Öi cuceriri de pozi╚Ťii. C. PETRESCU, A. 410.
ofens├şv adj. m., pl. ofens├şvi; f. ofens├şv─â, pl. ofens├şve
ofens├şv─â s. f., g.-d. art. ofens├şvei; pl. ofens├şve
ofens├şv adj. m., pl. ofens├şvi; f. sg. ofens├şv─â, pl. ofens├şve
ofens├şv─â s. f., g.-d. art. ofens├şvei; pl. ofens├şve
Ofensiv─â Ôëá defensiv─â
OFENS├ŹV, -─é adj. Care atac─â; care serve╚Öte pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].
OFENS├ŹV─é s.f. (Op. defensiv─â) Mi╚Öcare de ├«naintare a unor for╚Ťe armate c─âtre obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ÔÖŽ (Fig.) Ac╚Ťiune puternic─â dus─â cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].
OFENS├ŹV, -─é I. adj. care atac─â; cu caracter de ofensiv─â (II). ÔŚŐ agresiv. II. s. f. 1. form─â principal─â a ac╚Ťiunilor de lupt─â, ├«naintarea c─âtre obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ÔŚŐ (sport; ├«n jocurile cu mingea) atac sus╚Ťinut al unei echipe ├«mpotriva echipei adverse. 2. (fig.) ac╚Ťiune puternic─â ce urm─âre╚Öte a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)
OFENS├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care particip─â la ofensiv─â; ├«n stare de ofensiv─â. Trupe ~e. Ac╚Ťiuni ~e. 2) Care serve╚Öte la ofensiv─â; pentru ofensiv─â. Arm─â ~─â. /<fr. offensif
OFENS├ŹV─é ~e f. 1) Ac╚Ťiune de atac a unor for╚Ťe armate, cu scopul de a nimici inamicul ╚Öi de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Ac╚Ťiune energic─â de amploare, realizat─â prin participarea mai multor persoane, ├«n vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatic─â. /<fr. offensive, germ. Offensive
ofensiv a. care atac─â, care serv─â a ataca: arme ofensive; alian╚Ť─â ofensiv─â ╚Öi defensiv─â, unire ├«ntre popoare cari ├«╚Öi promit ajutor mutual ├«n caz de r─âsboiu, fie pentru atac fie pentru ap─ârare.
ofensiv─â f. ac╚Ťiunea de a ataca ╚Öi ├«nsu╚Ö atacul: a luat ofensiva.
*ofens├şv, -─â adj. (fr. offensif, d. mlat. offensivus). Care atac─â, care serve╚Öte la atacat: r─âzbo─ş ofensiv, arm─â ofensiv─â. Alian╚Ť─â ofensiv─â ╚Öi defensiv─â, alian╚Ť─â ├«nche─şat─â p. atac or─ş ap─ârare. S. f., pl. e. Atac, agresiune ├«ntre armate. A lua ofensiva, a ataca. Adv. ├Än mod ofensiv.
PLANUL PREG─éTIRII DE FOC A OFENSIVEI AERIENE / A ATACULUI, document care cuprinde misiunile de foc pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului ├«n aceast─â faz─â a luptei, durata ╚Öi structura preg─âtirii, reparti╚Ťia pe mijloace de foc de avia╚Ťie a obiectivelor, consumul de muni╚Ťie, organizarea conducerii etc.

Ofensiv─â dex online | sinonim

Ofensiv─â definitie

Intrare: ofensiv
ofensiv adjectiv
Intrare: ofensiv─â
ofensiv─â substantiv feminin