Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ofensator

OFENSAT├ôR, -O├üRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofenseaz─â, care constituie o jignire; insult─âtor, jignitor; injurios. ÔÇô Ofensa + suf. -tor.
OFENSAT├ôR, -O├üRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofenseaz─â, care constituie o jignire; insult─âtor, jignitor; injurios. ÔÇô Ofensa + suf. -tor.
OFENSAT├ôR, -O├üRE, ofensatori, -oare, adj. Care ofenseaz─â, care con╚Ťine o ofens─â; insult─âtor, jignitor. Simbolul e prea ofensator. IBR─éILEANU, A. 173.
ofensatór adj. m., pl. ofensatóri; f. sg. și pl. ofensatoáre
ofensatór adj. m., pl. ofensatóri; f. sg. și pl. ofensatoáre
OFENSATÓR adj. v. jignitor.
OFENSATÓR, -OÁRE adj. Insultător, jignitor, injurios; ofensant. [< ofensa + -tor].
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor)
OFENSATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ofensează; care aduce cuiva ofensă; jignitor; insultător. /a ofensa + suf. ~tor
ofensator a. și m. care ofensează.
OFENSATOR adj. injurios, insult─âtor, jignitor, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (I-a spus vorbe ~.)

Ofensator dex online | sinonim

Ofensator definitie

Intrare: ofensator
ofensator adjectiv