Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ofensat

OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OFENS├üT, -─é, ofensa╚Ťi, -te, adj. Care a suferit o ofens─â; insultat, jignit; sup─ârat. ÔÇô V. ofensa.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OFENS├üT, -─é, ofensa╚Ťi, -te, adj. Care a suferit o ofens─â; insultat, jignit; sup─ârat. ÔÇô V. ofensa.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofens─â; a insulta, a jigni. Mihai se sim╚Ťi ofensat de acest dispre╚Ť. C. PETRESCU, ├Ä. I 10. Trebuie s─â ia seama, s─â nu fac─â vreo gaf─â, s─â-l ofenseze ╚Öi s─â-l piarz─â. REBREANU, R. I 43. Dac─â te-am ofensat dineaorea, iart─â-m─â. NEGRUZZI, S. III 482. ÔÖŽ (Familiar) Refl. A se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit). Ce te-ai ofensat a╚Öa!
OFENS├üT, -─é, ofensa╚Ťi, -te, adj. Care a suferit, o ofens─â; insultat, jignit, sup─ârat. Nu mai vrei s─â vezi copii ofensa╚Ťi ╚Öi fl─âm├«nzi. PAS, Z. I 79. ÔŚŐ (Substantivat) Scriitorii ru╚Öi f─âcuser─â loc larg ├«n operele lor umili╚Ťilor ╚Öi ofensa╚Ťilor vie╚Ťii. SADOVEANU, E. 255.
ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză
ofens├í vb., ind. prez. 1 sg. ofens├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ofense├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ofens├ęze
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
OFENSÁT adj. v. jignit.
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
OFENS├ü vb. I. tr. a aduce cuiva o ofens─â; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
A OFENS├ü ~├ęz tranz. A ├«njosi prin vorbe sau prin purtare nedemn─â; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
A SE OFENS├ü m─â ~├ęz intranz. A se sim╚Ťi jignit. /<fr. offenser
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.
ofensat a. și m. care a primit o ofensă.
*ofens├ít, -─â adj. ╚Öi s. Acela care a suferit ofensa: ├«n duel, alegerea armelor e a ofensatulu─ş.
*ofens├ęz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-f├ęndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorb─â sa┼ş purtare nedemn─â: a mustra pe cineva ├«n fa╚Ťa inferiorilor lu─ş, a-l ofensa. Fig. Acest tablo┼ş ofenseaz─â gustu publiculu─ş. V. refl. M─â simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!
OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)
OFENSAT adj. insultat, jignit, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, r─ânit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.)

Ofensat dex online | sinonim

Ofensat definitie

Intrare: ofensat
ofensat adjectiv
Intrare: ofensa
ofensa verb grupa I conjugarea a II-a