Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ofensare

OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OFENS├üRE s. f. Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; sup─ârare. ÔÇô V. ofensa.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OFENS├üRE, ofens─âri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; sup─ârare. ÔÇô V. ofensa.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofens─â; a insulta, a jigni. Mihai se sim╚Ťi ofensat de acest dispre╚Ť. C. PETRESCU, ├Ä. I 10. Trebuie s─â ia seama, s─â nu fac─â vreo gaf─â, s─â-l ofenseze ╚Öi s─â-l piarz─â. REBREANU, R. I 43. Dac─â te-am ofensat dineaorea, iart─â-m─â. NEGRUZZI, S. III 482. ÔÖŽ (Familiar) Refl. A se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit). Ce te-ai ofensat a╚Öa!
OFENSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare.
ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză
ofensáre s. f., g.-d. art. ofensắrii
ofens├í vb., ind. prez. 1 sg. ofens├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ofense├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ofens├ęze
ofensáre s. f., g.-d. art. ofensării; pl. ofensări
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
OFENSÁRE s. v. jignire.
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
OFENS├üRE s.f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ofensa; jignire, insultare; sup─ârare. [< ofensa].
OFENS├ü vb. I. tr. a aduce cuiva o ofens─â; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
A OFENS├ü ~├ęz tranz. A ├«njosi prin vorbe sau prin purtare nedemn─â; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
A SE OFENS├ü m─â ~├ęz intranz. A se sim╚Ťi jignit. /<fr. offenser
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.
*ofens├ęz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-f├ęndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorb─â sa┼ş purtare nedemn─â: a mustra pe cineva ├«n fa╚Ťa inferiorilor lu─ş, a-l ofensa. Fig. Acest tablo┼ş ofenseaz─â gustu publiculu─ş. V. refl. M─â simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!
OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)
OFENSARE s. insultare, jignire, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) r─ânire, (livr. fig.) lezare.

Ofensare dex online | sinonim

Ofensare definitie

Intrare: ofensa
ofensa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ofensare
ofensare substantiv feminin