Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru ofens─â

OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OF├ëNS─é, ofense, s. f. Cuv├ónt, comportare, fapt─â jignitoare; insult─â, jignire; injurie. ÔÇô Din fr. offense.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofens─â; a insulta, a jigni, a vexa. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se sup─âra, a reac╚Ťiona ca un om jignit, c─âruia i s-a adus o ofens─â; a se ofusca. ÔÇô Din fr. offenser.
OF├ëNS─é, ofense, s. f. Cuv├ónt, comportare, fapt─â jignitoare; insult─â, jignire; injurie. ÔÇô Din fr. offense.
OFENS├ü, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofens─â; a insulta, a jigni. Mihai se sim╚Ťi ofensat de acest dispre╚Ť. C. PETRESCU, ├Ä. I 10. Trebuie s─â ia seama, s─â nu fac─â vreo gaf─â, s─â-l ofenseze ╚Öi s─â-l piarz─â. REBREANU, R. I 43. Dac─â te-am ofensat dineaorea, iart─â-m─â. NEGRUZZI, S. III 482. ÔÖŽ (Familiar) Refl. A se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit). Ce te-ai ofensat a╚Öa!
OF├ëNS─é, ofense, s. f. Cuv├«nt sau fapt─â jignitoare; insult─â, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul s─â le arunce o ofens─â. C. PETRESCU, C. V. 99. Asta o consider ca o ofens─â adus─â autorit─â╚Ťilor portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzit─â o ╚Ťinuse secret─â. IBR─éILEANU, A. 22.
ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză
of├ęns─â s. f., g.-d. art. of├ęnsei; pl. of├ęnse
ofens├í vb., ind. prez. 1 sg. ofens├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ofense├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ofens├ęze
of├ęns─â s. f., g.-d. art. of├ęnsei; pl. of├ęnse
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
OFÉNSĂ s. v. jignire.
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].
OFENS├ü vb. I. tr. a aduce cuiva o ofens─â; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se sup─âra (sim╚Ťindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)
of├ęns─â (of├ęnse), s. f. ÔÇô Injurie, insult─â. Fr. offense. ÔÇô Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insult─âtor); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensiv─â, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.
A OFENS├ü ~├ęz tranz. A ├«njosi prin vorbe sau prin purtare nedemn─â; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
A SE OFENS├ü m─â ~├ęz intranz. A se sim╚Ťi jignit. /<fr. offenser
OF├ëNS─é ~e f. Vorb─â sau fapt─â ofensatoare; insult─â. ÔŚŐ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.
ofens─â f. insult─â cu vorba sau cu fapta.
*of├ęns─â f., pl. e (fr. offense, d. lat. offensa). Vorb─â sa┼ş purtare care ofenseaz─â, ac╚Ťiunea de a ofensa.
*ofens├ęz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-f├ęndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorb─â sa┼ş purtare nedemn─â: a mustra pe cineva ├«n fa╚Ťa inferiorilor lu─ş, a-l ofensa. Fig. Acest tablo┼ş ofenseaz─â gustu publiculu─ş. V. refl. M─â simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!
OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)
OFENS─é s. afront, injurie, insult─â, jignire, ocar─â, ru╚Öine, umilin╚Ť─â, (livr.) ultraj, vexa╚Ťiune, (pop.) hul─â, sudalm─â, suduitur─â, (├«nv.) b─âs─âu, dosad─â, ├«nfruntare, necinste, obid─â, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i-a fost adus─â.)
OFENS─é. Subst. Ofens─â, insult─â, insultare, jignire, lezare (fig.), injurie, ocar─â (pop.), invectiv─â, ultragiere, ultraj, afront, vexa╚Ťiune (livr.); crim─â de lezmajestate. ├Änjurare, dr─âcuire; ├«njur─âtur─â, sudalm─â (pop.), suduitur─â (pop.), hul─â (pop.). ├Änjosire, umilire. Adj. Ofensator, ofensant (rar), insult─âtor, jignitor, injurios, oc─âr├«tor (├«nv.), vexatoriu (livr.). Ofensat, lezat (fig.), insultat, jignit, ofuscat (fam.), vexat (livr.). Vb. A ofensa, a insulta, a jigni, a invectiva, a ultragia, a-i da (a-i spune) (cuiva) o pup─âz─â ├«n obraz, a leza (fig,), a vexa (livr.). A se ofensa, a se sim╚Ťi jignit, a se ofusca (fam.). A (se) ├«njura, a (se) sudui (pop.), a (se) dr─âcui, a (se) oc─âr├«, a (se) blestema, a huli (pop.). V. batjocur─â, blestem, def─âimare, discreditare, impolite╚Ťe, umilin╚Ť─â.

Ofens─â dex online | sinonim

Ofens─â definitie

Intrare: ofens─â
ofens─â substantiv feminin
Intrare: ofensa
ofensa verb grupa I conjugarea a II-a