OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

OERSTED s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea unui câmp magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss. [Pron. ör-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted – fizician danez].

OERSTED /ÖRSTÉD/ s. m. unitate de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, egală cu 80 de amper-spire pe metru. (< fr. oersted)

Oersted m. celebru fizician danez imortalizat prin descoperirea electromagnetismului (1774-1851).

OERSTED [örsted] (< fr. {i}; {s} n. pr. Oersted) s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic a cărui inducție, în vid, este un gauss (simbol: Oe), egală cu 79,577 de amper-spire pe metru.

OERSTED (ØRSTED) [órstid], Hans Christian (1777-1851), fizician și chimist danez. Fondator (1825) și prof. al Școlii Politehnice din Copenhaga. Întemeietorul Societății pentru progresul științelor (1824). A descoperit (1820) acțiunea curentului electric, care străbate un conductor, asupra acului magnetic, punând bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru obținerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilității solidelor și lichidelor.