Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru oersted

OERST├ëD, oerstezi, s. m. Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic. [Pr.: ├Ârsted] ÔÇô Din fr. oersted.
OERST├ëD, oerstezi, s. m. Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic. [Pr.: ├Ârsted] ÔÇô Din fr. oersted.
oerst├ęd [oe pron. ├Â] (oer-) s. m., pl. oerst├ęzi; simb. Oe
OERSTED s.m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â pentru intensitatea unui c├ómp magnetic, egal─â cu intensitatea c├ómpului magnetic c─âruia ├«i corespunde ├«n vid induc╚Ťia magnetic─â de un gauss. [Pron. ├Âr-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted ÔÇô fizician danez].
OERSTED /├ľRST├ëD/ s. m. unitate de m─âsur─â pentru intensitatea c├ómpului magnetic, egal─â cu 80 de amper-spire pe metru. (< fr. oersted)
Oersted m. celebru fizician danez imortalizat prin descoperirea electromagnetismului (1774-1851).
OERSTED [├Ârsted] (< fr. {i}; {s} n. pr. Oersted) s. m. Unitate de m─âsur─â a intensit─â╚Ťii c├ómpului magnetic a c─ârui induc╚Ťie, ├«n vid, este un gauss (simbol: Oe), egal─â cu 79,577 de amper-spire pe metru.
OERSTED (├śRSTED) [├│rstid], Hans Christian (1777-1851), fizician ╚Öi chimist danez. Fondator (1825) ╚Öi prof. al ╚ścolii Politehnice din Copenhaga. ├Äntemeietorul Societ─â╚Ťii pentru progresul ╚Ötiin╚Ťelor (1824). A descoperit (1820) ac╚Ťiunea curentului electric, care str─âbate un conductor, asupra acului magnetic, pun├ónd bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru ob╚Ťinerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilit─â╚Ťii solidelor ╚Öi lichidelor.

Oersted dex online | sinonim

Oersted definitie

Intrare: oersted
oersted substantiv masculin
  • silabisire: oer-
  • pronun╚Ťie: ├Ârst├ęd
Intrare: Oersted
Oersted