Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru oecologie

ecolog├şe sf [At: MDT / V: (├«nv) oe~ / Pl: ~ii / E: fr ├ęcologie] 1 ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul interac╚Ťiunii dintre organisme ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â Si: (├«nv) bionomie. 2 (├Äs) ~ uman─â Ramur─â a ecologiei (1) care studiaz─â rela╚Ťiile dintre fenomenele sociale ╚Öi spa╚Ťiile ├«n care sunt cuprinse.
ECOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul rela╚Ťiilor dintre organisme ╚Öi ambian╚Ťa lor, la nivel de individ, popula╚Ťie sau comunitate. [Var.: oecolog├şe s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęcologie.
OECOLOG├ŹE s. f. v. ecologie.
ECOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul interac╚Ťiunii dintre organisme ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â. [Var.: oecolog├şe s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęcologie.
OECOLOG├ŹE s. f. v. ecologie.
OECOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul influen╚Ťei factorilor externi asupra organismelor animalelor ╚Öi vegetalelor. Progresul acestor lucr─âri nu poate fi asigurat dac─â sistematica, biologia, r─âsp├óndirea, oecologia agen╚Ťilor patogeni nu s├«nt cunoscute. S─éVULESCU, M. U. I 15. ÔÇô Variant─â: ecolog├şe s. f.
ecolog├şe s. f., art. ecolog├şa, g.-d. ecolog├şi, art. ecolog├şei
ecolog├şe s. f., art. ecolog├şa, g.-d. ecolog├şi, art. ecolog├şei
ECOLOG├ŹE s. (ie╚Öit din uz) bionomie.
ECOLOG├ŹE s.f. Ramur─â a biologiei care studiaz─â raporturile dintre organisme ╚Öi mediul ├«n care se dezvolt─â ╚Öi tr─âiesc. ÔŚŐ (├Än sociologie) Ecologie uman─â = studiul rela╚Ťiilor dintre fenomenele sociale ╚Öi spa╚Ťiile ├«n care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. ├ęcologie, cf. gr. oikos ÔÇô cas─â, logos ÔÇô ╚Ötiint─â].
ECOLOG├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â interrela╚Ťiile dintre organismele vii ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â. ÔÖŽ ~ social─â = disciplin─â sociologic─â av├ónd ca obiect studiul rela╚Ťiilor omului cu mediul s─âu, natural ╚Öi social. (< fr. ├ęcologie)
ECOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul interac╚Ťiunii dintre organisme ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â. [G.-D. ecologiei] /<fr. ├ęcologie
ECOLOGIE s. (ieșit din uz) bionomie.
ECOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} gr. oikos ÔÇ×cas─â, gospod─ârieÔÇŁ + logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre organisme ╚Öi ambian╚Ťa lor, fie c─â este vorba de individ (autoecologie, subdiviziune a e. care urm─âre╚Öte rela╚Ťiile individ-mediu), popula╚Ťie (demecologie, subdiviziune a e. care studiaz─â raporturile dintre popula╚Ťie ╚Öi ambian╚Ť─â) sau de o comunitate (sinecologie, subdiviziune a e. care cerceteaz─â rela╚Ťiile biocenoz─â-mediu); are rela╚Ťii cu biochimia, cibernetica, chimia, climatologia, fizica, fiziologia, geografia, meteorologia, pedologia ╚Ö.a. Conceptul de e. a fost formulat de E. Haeckel (1866). ÔŚŐ E. industrial─â studiaz─â interac╚Ťiunea dintre ecosistemele antropologice, naturale ╚Öi diferitele ramuri industriale, respectiv produ╚Öii secundari rezulta╚Ťi din activitatea acestora ╚Öi r─âsp├óndirea lor ├«n mediu. ÔŚŐ E. mental─â studiaz─â individul uman ╚Öi fenomenele lui mentale, con╚Ötiente sau incon╚Ötiente, normale sau patologice, structurate pe con╚Ötiin╚Ťa de sine, personalitate, ├«n raport cu mediul de via╚Ť─â. ÔŚŐ E. social─â = disciplin─â a sociologiei constituit─â ├«n dec. 2 al sec. 20, care studiaz─â rela╚Ťiile dintre om ╚Öi mediul natural ╚Öi social, inclusiv rela╚Ťiile dintre fenomenele ╚Öi institu╚Ťiile sociale ╚Öi spa╚Ťiile ├«n care ele se amplaseaz─â (ora╚Öe, ├«ntreprinderi, locuin╚Ťe etc.), influen╚Ťele lor reciproce. ÔŚŐ Psihoecologia ╚Öi e. spiritual─â cerceteaz─â raporturile dintre indivizii umani ├«ntr-o anumit─â ambian╚Ť─â cultural─â.
ECO-1 ÔÇ×cas─â, locuin╚Ť─â, mediu ├«nconjur─âtor, proprietateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oikos ÔÇ×cas─â, gospod─ârieÔÇŁ > fr. ├ęco-, it. eco-, engl. id., L. sav. oeco-, germ. ├Âko- > rom. eco-. Ôľí ~biotic (v. -biotic), adj., (despre un organism) adaptat la un mod specific de via╚Ť─â; ~clin (v. -clin), s. n., varia╚Ťie morfologic─â sau fiziologic─â, corelat─â cu o varia╚Ťie ecologic─â; ~dem (v. -dem), adj., s. n., (popula╚Ťie) care tr─âie╚Öte ├«ntr-o zon─â ecologic─â bine definit─â; ~etologie (v. eto-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â influen╚Ťa condi╚Ťiilor de mediu asupra comportamentului ╚Öi obiceiurilor organismelor; ~fene (v. -fen), s. f. pl., organisme vegetale cu genotipuri asem─ân─âtoare, dar cu fenotipuri deosebite; ~fenotip (v. feno-, v. -tip), s. n., modificare fenotipic─â determinat─â de mediul ├«nconjur─âtor; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia diferitelor grupe de organisme ├«n corela╚Ťie cu mediul lor natural; ~fob (v. -fob), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care sufer─â de ecofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de a sta singur ├«n cas─â; ~genez─â (v. genez─â), s. f., 1. Proces de formare a condi╚Ťiilor ecologice. 2. Stabilire a unor rela╚Ťii ├«ntre vie╚Ťuitoare ╚Öi mediu, ├«n cursul evolu╚Ťiei; ~grafie (v. grafie), s. f., studiul evolu╚Ťiei mediului ├«nconjur─âtor; ~id (v. -id), s. m., ansamblul factorilor biologici; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n ecologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â rela╚Ťiile reciproce dintre organisme ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â; ~morfe (v. -morf), adj., s. f. pl., (plante) cu comportament identic fa╚Ť─â de un anumit factor ecologic; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., modificare a unor caractere morfologice ale plantelor sub influen╚Ťa factorilor mediului ├«nconjur─âtor; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitate a rela╚Ťiilor sociale de produc╚Ťie existente ├«ntr-o anumit─â or├«nduire social─â, determinate de nivelul de dezvoltare a for╚Ťelor de produc╚Ťie; ~pedologie1 (v. pedo-1, v. -logie1), s. f., studiul caracterelor somatice determinate de factorii ecologici; ~pedologie2 (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â influen╚Ťa solurilor asupra organismelor vegetale ╚Öi animale; ~proterandrie (v. proter/o-, v. -andrie), s. f., fenomen de maturizare a florilor mascule ├«naintea celor femele; ~proteroginie (v. protero-, v. -ginie), s. f., fenomen de maturizare a florilor femele ├«naintea celor mascule; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., nume generic pentru atmosfer─â, hidrosfer─â, biosfer─â ╚Öi pentru stratul superficial al litosferei, populate de fiin╚Ťe vii; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Grup de plante sau de animale din aceea╚Öi specie cu anumite ├«nsu╚Öiri ereditare proprii, dob├«ndite sub influen╚Ťa condi╚Ťiilor de mediu. 2. Ras─â ecologic─â adaptat─â sub aspect genetic; ~ton (v. -ton), s. n., 1. Areal de tranzi╚Ťie ├«ntre dou─â comunit─â╚Ťi de plante. 2. Popula╚Ťie de tranzi╚Ťie de pe arealul intermediar dintre dou─â asocia╚Ťii; ~top (v. -top), s. n., tip particular de habitat determinat de intersec╚Ťia unui complex de factori fizico-geografici; ~toxicologie (v. toxico-, v. -logie1), s. f., ramur─â a ecologiei care studiaz─â ac╚Ťiunea elementelor ╚Öi substan╚Ťelor toxice din mediul ├«nconjur─âtor asupra sistemelor biologice.

Oecologie dex online | sinonim

Oecologie definitie

Intrare: ecologie
ecologie substantiv feminin
oecologie