ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; pui. Să nu uiți, Iliuță, că ești odrasla noastră, feciorul Polixeniei. SADOVEANU, N. I 30. Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit. ALECSANDRI, T. II 84. ◊ (Poetic) Ești nobila odraslă a celui brav popor. ALECSANDRI, T. II 206. 2. (Rar) Ramură tînără, mlădiță, lăstar, vlăstar. Să-mpletim și noi cunună de odrasle înverzite. ȘEZ. VIII 45.

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odráslă s. f. (sil. -dras-), g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

ODRÁSLĂ s. 1. v. copil. 2. v. urmaș.

ODRÁSLĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiță, smicea, vlăstar.

odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe).

ODRÁSLĂ ~e f. 1) pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții săi; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prăsilă. 3) Ramură tânără care crește din rădăcina sau din tulpina unei plante mature; lăstar; mlădiță. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

odraslă f. 1. germen, mlădiță; 2. fig. urmaș: se zice că-i odraslă de neam prea strălucit AL. 3. progenitură. [Slav. ODRASLĬ].

odráslă f., pl. e (vsl. ot-raslŭ, ot-raslĭ, germine, ramură, d. ot-rasti, a crește ĭar. V. samu-raslă). Vlăstar. Fig. Urmaș, descendent: acest fiŭ e o odraslă vrednică de tatăl luĭ. – În Ps. S. 127, 3, scris otdraslă.

odraslă s. v. LĂSTAR. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. SMICEA. VLĂSTAR.

ODRASLĂ s. 1. copil, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Asta e ~ lui Popescu.) 2. coborîtor, descendent, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.)

VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adevărul este numit odrasla timpului – Gellius, „Noctes Atticae”, 12, 11, 7.