odorob definitie

8 definiții pentru odorob

ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Regional) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con fără fund, care servește la pescuit; oboroc.
odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe
odorób s. n., pl. odoroábe
odorob n. un fel de coș de pescuit. [Origină necunoscută].
(h)odorób n., pl. oabe și -oábă f., pl. e (vrus. udorobĭ, oală, údoroba, oală proastă, dorob, cutie, coș, rut. odoróblo, văcălie. Bern. 1, 211). Coș fără fund (gabion orĭ cilindru de împletitură de salcie) care se cufundă în apele micĭ (ca în japșe) ca să prinzĭ peștele cu mîna. – Și -óg, pl. oage. V. horeț și oboroacă.
odorób, V. hodorob.

odorob dex

Intrare: odorob
odorob substantiv neutru