Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru odorizare

ODORIZ├ü, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor s─â exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. ÔÇô Din odorizant (derivat regresiv).
ODORIZ├üRE, odoriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a odoriza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. odoriza.
ODORIZ├ü, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor s─â exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. ÔÇô Din odorizant (derivat regresiv).
ODORIZ├üRE, odoriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a odoriza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. odoriza.
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A da miros unui gaz combustibil inodor, prin amestecarea lui cu un odorizant.
ODORIZ├üRE, odoriz├óri, s. f. Ac╚Ťiunea de a odoriza.
odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză
odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri
odoriz├í vb., ind. prez. 1 sg. odoriz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. odorize├íz─â
odorizáre s. f., g.-d. art. odorizării; pl. odorizări
ODORIZÁRE s. (CHIM.) odorare.
A odoriza Ôëá a dezodoriza
ODORIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conductă să capete un miros puternic prin adăugarea unui odorizant. [Cf. fr. odorer].
ODORIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a odoriza ╚Öi rezultatul ei. [< odoriza].
ODORIZÁ vb. tr. a face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conductă să capete un miros puternic prin un odorizant. (< odorizant)
A ODORIZ├ü ~├ęz tranz. 1) tehn. (gaze combustibile inodore) A amesteca cu un odorizant. 2) (├«nc─âperi) A parfuma prin r─âsp├óndirea unei substan╚Ťe aromate. /Din odorizant

Odorizare dex online | sinonim

Odorizare definitie

Intrare: odoriza
odoriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: odorizare
odorizare substantiv feminin