ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru.

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odométru s. n. (sil. -tru), art. odométrul; pl. odométre

ODOMÉTRU s. v. podometru.

ODOMÉTRU s.n. v. hodometru.

ODOMÉTRU s. n. aparat folosit în odometrie; podometru (1). (< fr. odomètre)

*odométru n., pl. e (vgr. odómetron, d. odós, drum, și métron, măsură. V. sinod). Aparat de măsurat distanța străbătută, de un om saŭ de o trăsură. – Se zice și podometru.

ODOMETRU s. pedometru, podometru.

HODO- (ODO-) „drum, circuit”. ◊ gr. hodos „cale, drum” > fr. odo- și hodo-, it. odo-, germ. hodo-, engl. id. > rom. hodo- și odo-. □ ~graf (odograf) (v. -graf), s. n., 1. Curbă plană sau în spațiu, loc geometric al extremității vectorilor, care reprezintă valorile unei funcții vectoriale. 2. s. n., Traseu al unui drum. 3. s. n., Aparat pentru studiul cutremurelor; ~grafie (odografie) (v. -grafie), s. f., descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune; ~metrie (odometrie) (v. -metrie₁), s. f., arta măsurării distanțelor parcurse pe jos; ~metru (odometru) (v. -metru₁), s. n., aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs.