odobaĭe definitie

4 definiții pentru odobaĭe

ODOBÁIE s. f. (Reg.) Car mare cu patru boi (pentru cărat snopii la arie).
odobáie, odobắi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele. 2. (fig.) namilă, monstru. 3. car pentru cărat snopii la arie.
odobaie f. Mold. car de cărat snopii la arie. [V. dubă].
odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, lucru saŭ ființă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gaĭe, Cap de udubaĭe (Panf.), Hodobaĭe, -baĭe, bună de bătaĭe (Dor.), ghicitoarea dobeĭ. Vehicul mare, (haraba), casă mare (hardughie): o hudubaĭe de luntre mare cît o colibă pescărească, casele ca niște hudubăĭ uriașe (Dunăreanu, în împ. stuf. 61 și 67). Claĭe duplă (24 de snopĭ): Ședeaŭ snopiĭ ca plopiĭ și clăile ca hudubăile (Urătură); Din polog snop, Din snop claĭe, Din claĭe hodobaĭe Și pe cea față de arie (Urătură).

odobaĭe dex

Intrare: odobaie
odobaie