ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură1, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.

ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură1, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.

ÓDIU s. n. (Latinism învechit) Ură, dezgust, scîrbă. Trebuie să denunțăm neîncetat odiului public... această ofensă. CARAGIALE, O. VII 334.

ódiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. ódiul

ódiu s. n. [-diu pron. -diu ], art. ódiul