ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] – Odios + suf. -itate. Cf. it. odiosità.

ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] – Odios + suf. -itate. Cf. it. odiosita.

odiozitáte (rar) (-di-o-) s. f., g.-d. art. odiozitắții

odiozitáte s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. odiozității

ODIOZITÁTE s.f. (Liv.) Faptul de a fi odios. [Pron. -di-o-. / cf. it. odiosità].

ODIOZITÁTE f. rar livr. Caracter odios. [Sil. -di-o-] /odios + suf. ~itate

*odiozitáte f. (d. odios, ca curiozitate, seriozitate d. curios, serios). Defectu de a fi odios: odiozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.