Definiția cu ID-ul 38563:
OCURÉNȚĂ, ocurențe,
s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură.
2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text.
3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din
fr. occurrence. Ocurență dex online | sinonim
Ocurență definitie