OCUPAȚIONÁL, -Ă, ocupaționali, -e, adj. 1. Care se referă la ocupație (2). 2. Care este generat de ocupație (2). Risc ocupațional. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. occupational, fr. occupationnel.

OCUPAȚIONÁL, -Ă, ocupaționali, -e, adj. 1. Care se referă la ocupație (2). 2. Care este generat de ocupație (2). Risc ocupațional. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. occupational, fr. occupationnel.

*ocupaționál (-ți-o-) adj. m., pl. ocupaționáli; f. ocupaționálă, pl. ocupaționále

ocupaționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. ocupaționáli; f. sg. ocupaționálă, pl. ocupaționále

OCUPAȚIONÁL, -Ă adj. 1. referitor la ocupație. 2. generat de o ocupație (II). (< engl. occupational, fr. occupationnel)

ocupaționál, -ă adj. (med.) (Terapie) care are în vedere o anumită ocupație pentru fiecare bolnav sau bătrân ◊ „În timpul internării, bolnavii beneficiază și de o terapie ocupațională, diferențiată după aptitudinile fiecăruia și sub controlul unui personal calificat.” Sc. 16 II 70 p. 2 ◊ „[Terapia] ocupațională este o cale de a avea o viață plină de satisfacții până la adânci bătrâneți; aceasta înseamnă ocupații care să dea fiecăruia sentimentul utilității, al unei împliniri.” Sc. 30 XI 75 p. 2; v. și ergoterapie (din engl. occupational [therapy]; fr. occupationnel; DMC 1964; CD; DEX-S)