OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.

OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.

ocultístic (rar) adj. m., pl. ocultístici; f. ocultístică, pl. ocultístice

ocultístică s. f., g.-d. art. ocultísticii

ocultístic adj. m., pl. ocultístici; f. sg. ocultístică, pl. ocultístice

ocultístică s. f., g.-d. art. ocultísticii

OCULTÍSTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].

OCULTÍSTICĂ s.f. Ocultism. [Cf. it. occultistica].