OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Eclipsare temporară a unui astru datorată interpunerii între el și observator de pe Pământ a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.

OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.

OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. Interpunere a unui astru opac între un astru și un observator. Eclipsele totale de soare sînt ocultații provocate prin interpunerea lunii între soare și pămînt.

ocultáție (-ți-e) s. f., art. ocultáția (-ți-a), g.-d. art. ocultáției; pl. ocultáții, art. ocultáțiile (-ți-i-)

ocultáție s.f. (sil. -ți-e), art. ocultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ocultáției; pl. ocultáții, art. ocultáțiile (sil. -ți-i-)

OCULTÁȚIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. (Mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [Gen. -iei, var. ocultațiune s.f. / < fr. occultation, lat. occultatio].

OCULTAȚIÚNE s.f. v. ocultație.

OCULTÁȚIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. dispariție a ceva; disimilare. ◊ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio)

OCULTÁȚIE ~i f. Dispariție temporară a unui astru din câmpul de observație, cauzată de trecerea între el și observator a unui alt corp ceresc. /<fr. occultation