oculta definitie

3 intrări

16 definiții pentru oculta

OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
OCULTÁ, ocultez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. (Astron.) A suferi o ocultație. 2. A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. 3. A ascunde vederii, a face să dispară. 4. Fig. A ascunde ceva, a trece sub tăcere; a disimula. – Din fr. occulter.
OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care admite ocultismul, care se bazează pe ocultism, care se referă la ocultism. În gînd o văd Vag luminoasă, Alburie – O fotografie, în cărțile oculte. CAMIL PETRESCU, V. 56. Nu sînt alte decît niște slabe și proaste rămășiți a acelei științi oculte, care era atît de dezvoltată la vechii egipteni. ALECSANDRI, O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. Ca o putere ocultă, străină de voința lui, îi împingea trupul greu și moleșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 195.
ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. ocúltă, pl. ocúlte
*ocultá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oculteáză
ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. sg. ocúltă, pl. ocúlte
ocultá vb. ind. prez. 3 sg. oculteáză
OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.
OCÚLT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].
OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ~e = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)
OCULTÁ vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter)
OCÚLT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte
ocult a. ascuns, ce se produce într’un mod misterios: putere ocultă; științe oculte, pretinse științe cari rămâneau ascunse mulțimii, ca astrologia, magia, alhimia.
*ocúlt, -ă adj. (lat. oc-cultus, part. d. oc-cúlere, a ascunde). Ascuns, misterios: putere ocultă. Științe oculte, pretinse științe care nu eraŭ știute de mulțime, ca: alchimia, astrologia, magia, necromanția, spiritizmu ș. a. S. f. Un grup de sectar~ĭ din partidu liberal, numit așa de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. În mod ocult.
OCULT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.)

oculta dex

Intrare: ocult
ocult adjectiv
Intrare: oculta
oculta tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb
Intrare: ocultă
ocultă