OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.

OCULÁR, -Ă, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcătuit dintr-o lentilă sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care servește la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.

OCULÁR¹, oculare, s. n. Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic care servește la observarea imaginii produse de obiectiv.

OCULÁR ², -Ă, oculari, -e, adj. Care se referă la ochi, al ochiului. În fiecare orbită se află cîte un glob ocular, care se poate mișca destul de liber. ANATOMIA 222. Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. Ce fel de martori oculari sinteți dumneavoastră care nu mai știți exact ce s-a petrecut acum doi ani? CAMIL PETRESCU, O. II 412. S-a scris,o relație pe larg despre cele întimplate de la 13 pînă la 19 sept. în București, de un martor ocular. GHICA, A. 643.

oculár¹ adj. m., pl. oculári; f. oculáră, pl. oculáre

oculár² s. n., pl. oculáre

oculár adj. m., pl. oculári; f. sg. oculáră, pl. oculáre

oculár s. n., pl. oculáre

OCULÁR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi; distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].

OCULÁR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

OCULÁR¹ ~e n. (la aparatele optice) Lentilă îndreptată spre ochiul observatorului. ~ul microscopului. /<fr. oculaire, lat. ocularius

OCULÁR² ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru ochi; de ochi. ◊ Martor ~ persoană care a fost de față, când s-a petrecut un fapt, un eveniment. /<fr. oculaire, lat. ocularius

ocular a. ce ține de ochiu: nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu obiectivul.

*oculár, -ă adj. (lat. ocularius. V. ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu obĭectiv).