oculație definitie

8 definiții pentru oculație

OCULÁȚIE, oculații, s. f. Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce sub scoarța portaltoiului. – Din germ. Okulation.
OCULÁȚIE, oculații, s. f. Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce sub scoarța portaltoiului. – Din germ. Okulation.
oculáție (-ți-e) s. f., art. oculáția (-ți-a), g.-d. art. oculáției; pl. oculáții, art. oculáțiile (-ți-i-)
oculáție s. f. (sil. -ți-e), art. oculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. oculáției; pl. oculáții, art. oculáțiile (sil. -ți-i-)
OCULÁȚIE s.f. Sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja portaltoiului. [Gen. -iei. / cf. fr. oculation, germ. Okulation].
OCULÁȚIE s. f. sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja partaltoiului. (< germ. Okulation)
OCULÁȚIE ~i f. Mod de altoire cu ajutorul unui mugure, desprins de planta-mamă cu o porțiune de lemn și coajă, ce se introduce sub coaja plantei altoite. [G.-D. oculației] /<germ. Okulation
oculáție, oculáții, s.f. (înv.) 1. altoire. 2. vaccinare, inoculație.

oculație dex

Intrare: oculație
oculație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e