octuor definitie

5 definiții pentru octuor

octuór (rar) (-tu-or) s. n.
octuór s. n. (sil. -tu-or)
OCTUÓR s.n. Octet. [Pron. -tu-or. / < fr. octuor, germ. Octuor].
OCTUÓR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor)
octet (octuor) (germ. Oktett; fr. octuor) 1. Ansamblu de opt interpreți (instrumentali sau vocali) reuniți într-o formație camerală unitară; instr. pot. aparține aceleiași familii (o. de coarde, o. de suflători) sau a unor familii diferite. 2. Lucrare muizicală scrisă anume pentru o. (1) având fiecare partida* proprie. (Ex. o. pentru cvartet* de coarde, cl., fag., corn și contrabas de Schubert; o. de coarde de Mendelsshon-Bartoldy, Enescu, Milhaud; o. de suflători de Stravinski).

octuor dex

Intrare: octuor
octuor substantiv neutru
  • silabisire: -tu-or